miercuri, 9 februarie 2011

Chapter IX-Part II( Great idea, stupid universe!)


Inca eram confuz, dar Alejandra se desprinsese de mine inainte ca eu sa-mi doresc asta. Ma privea trista si uimita in acelasi timp.
-Scuza-ma…am spus mai mult pentru mine.
-Dumnezeule, Chris, de ce ai facut asta?
Am tacut timp de cateva secunde. Nu stiam nici eu, dar am reusit sa balmajesc o explicatie logica.
-Mi s-a parut a fi cel mai efecient mod de a-ti arata ca nici eu nu regret si ca nu simt dezgust fata de tine.
-Sa nu mai faci asta, niciodata! Mi-a explicat intr-un mod autoritar.
-Asta suna a avertisment. Ce s-a intamplat?
-Chiar asta si e. Nu vreau sa incep sa tin la tine. Nu ar fi bine pentru niciunul.
Marisem ochii, caci nu credeam ca se poate ajunge la asa ceva de la un simplu sarut.
-Okk, am spus ca si cum as incerca sa ma conving singur de asta.
A urmat un moment de tacere.
-Unde are loc nunta?
A zambit.
-Ce ti-e si cu viata asta. Chiar in acelasi hotel la care te-ai cazat.
-Dar nu am vazut nici urma de vreunul acolo. Nici macar pregatiri.
-Mai sunt in jur de 15 zile. Au timp pentru asta. Oricum stiu sigur ca Eliot nu sta cu ea acum. El nu doarme niciodata la acelasi hotel, iar de obicei sunt cu el seara. Din cate am inteles de la el, Lexy nu suporta hotelurile si probabil are vreun apartament.
-Nu stii unde, nu? Desi stiam raspunsul asteptam confirmarea.
-Imi pare rau, a spus sincer. Dar cred ca il pot afla. Eliot ar putea sa-mi spuna, dar fara sa-si dea seama bineinteles.
-Te rog, ajuta-ma cu asta si fac tot posibilul sa te ajut sa scapi din situatia asta.
-Cred ca nu m-ai inteles. Eu nu vreau sa ma salvezi pe mine. Il iubesc pe Eliot si nu vreau sa plec de langa el. Tot ce vreau e sa o iei pe Lexy de aici. Vreau sa fie totul cum era inainte ca ea sa apara.
Incepeam sa cred ca e nebuna, dar in acelasi timp am realizat ca ea ma chemase in pur interes propriu. Am aprobat din cap.
-Anunta-ma cand aflii ceva. I-am intins un biletel cu numarul meu.
Am dat sa plec, cand m-a prins de mana.
-Chris, sper ca intelegi.
-Nu-ti face probleme, am spus privind-o putin suparat. Poate ca in sinea mea acel ego de macho inca mai exista. Ma comportam asa si poate pentru faptul ca nu ii placea de mine asa cum ar fi facut orice alta fata in locul ei. Ma facea sa devin curios si interesat prin atitudinea ei.
Am iesit din acel loc, indreptandu-ma catre hotel. As fi avut un chef nebun sa beau fara sa stiu de mine, dar mi-ai stopat acea dorinta. In momentul in care am ajuns in camera am inceput sa ma gandesc bine la tot ceea ce aflasem, neajungand la o concluzie. Am adormit dupa un dus relaxant.
In dimineata urmatoare m-am trezit din cauza telefonului meu care bazaia pe noptiera. Numar necunoscut…
-Alo! Am spus nervos.
-Te-am trezit? Era o voce de femeie cu accent ciudat-Alejandra.
-Da, dar nu-i nimic. Spune.
-Alejandra sunt.
-Mi-am dat seama…
-Crezi ca poti veni in 15 minuet la o cafea?
-Starbucks sper ca e. De altundeva eu nu beau cafea, am spus morocanos.
O auzeam razand.
-Mai bine facem altcumva. Vin eu sa te iau de la hotel si aduc si cafea de care iti place tie. Mergem la o mica plimbare.
-Mult mai bine asa.Ma suni cand esti jos.
-Ok, pa-pa.
-Oh, Alejandra!
-Da?
-Fara zahar, te rog.
Incepea sa-mi placa cum rade.
-Am inteles.
-Ne vedem…
-Da si eu te pup Christian.
Zambeam. As fi vrut sa continui, dar inchisese. M-am grabit sa fac un dus si sa ma imbrac. Tocmai realizasem ca imi era foame. Poate luam micul dejun cu ea.
Am fost gata chiar mai devreme de a sosi. Am zarit-o imediat. Zambea, lucru ce o facea sa para mult mai draguta. Si cum ma asteptasem tinea doua cafele in maini.

-Hey, in sfarsit. Te astept aici de ceva vreme, am glumit.
-Mincinos zambaret ce esti.
Imi placea sa ma alinte.
-Unde mergem? Am intrebat.
-Si eu care credeam ca ma vei intreba daca am aflat ceva.
Corect, asta ar fi trebuit sa intreb prima data. Ma zapacise cu buna ei stare de spirit.
-Asta urma, am continuat.
-Ne plimbam putin sa terminam cafelele si apoi te duc undeva unde se manaca foarte bine.
-Surprinde-ma atunci.
-S-a facut. Chris, asta seara ma voi intalni cu Eliot. Voi face tot pisibilul sa aflu unde sta Lexy.
-Ai grija, am spus ingrijorat.
-Da, stai linistit. Eliot are incredere in mine.
Parea calma lucru ce ma linistea. Am glumit pe tot parcursul drumului pana am ajuns la un restaurant nu prea sofisticat. Se vedea ca avea mai multi clienti ziua.
In momentul in care am dat sa deschid usa am zarit-o pe Lexy. Am incremenit. M-am intors brusc la Alejandra cu o fata speriata. Aveam un gol in stomac. Faptul ca o vazusem dupa atata timp ma facea sa alerg de fericire, dar eram prea socat. Era la fel de frumoasa, dar parea plictisita sau chiar trista.

-Ce s-a intamplat?
-E aici.
-Cine? A intrebat speriata.
-Lexy, am spus mai mult pentru mine.
Imi doream nespus de mult sa alerg si sa o strang in brate, sa ii spun ca o iubesc. Dar m-am abtinut. Alejandra ramasese fara cuvinte ca si mine.
-E cu cineva?
-Nu, singura.
-Ce ai de gand sa faci? M-a intrebat calma.
M-am gandit, realizand in acele secunde ca nu avea nici un rost sa intru si sa ii spun tot ceea ce stiam. Trenuia sa ma asigur ca inca mai tine la mine sau cel putin sa o fac sa tina din nou in caz contrar. Asa ca mi-a venit o idee.
-Alejandra, tu o sa intri cu mine de mana inauntru. O sa te prefaci ca esti iubita mea si ma lasi pe mine sa fac restu.
-Vrei sa o faci geloasa? A intrebat confuza.
-Vreau sa-mi dau seama ce simte pentru mine. Atat.
-Cum vrei, a continuat indiferenta.
Am pasit inauntru. Imi tremurau picioarele, dar am disimulat un ras fericit. Alejandra era confuza, asa ca i-am soptit la ureche sa rada in acelasi timp cu mine. Doar trebuia sa fim fericiti.
In momentul in care am ajuns in dreptul mesei ei, am simtit ochii ei atintiti asupra mea. Am incremenit. Dumnezeule cat de dor imi fusese de ei. Nu schita nimic.Pur si simplu ma privea cu aceeasi plictiseala. Ne-am privit timp de cateva secunde.
-Lexy? Am intrebat chipurile uimit.
-Chris…a spus inghitind in sec.
-Ce faci aici? Zambeam atat de fals. A deschis ura sa spuna ceva, dar a inchis-o la loc, razgandindu-se.
-S-a intamplat ceva? Am intrebat parand surprins de tacerea ei.
-Nu te-am vazut de atata timp…Cine e domnisoara? Nu ar trebui sa fii casatorit cu Zoey?
-Imi cer scuze ca nu v-am facut cunostinta. Ea e Alejandra, iubita mea.
Si-au dat mana privindu-se cu retinere. Am simtit acea uimire din ochii lui Lexy. Parea schimbata, mai matura si mai trista. Isi controla reactiile cu mai multa usurinta.
-Iar cu Zoey, se pare ca nu ai facut alegerea corecta. Ai plecat si nici macar nu m-ai lasat sa-ti explic ca nu vreau sa mai am nimic de-a face cu ea.
A oftat.
-Scuze ca am plecat asa, dar oricum amandoi aveam nevoie de asta.
Am ridicat din spranceana. Nu prea intelegeam ce vrea sa zica.
-Dar nu mi-ai raspuns ce faci aici, am schimbat subiectul.
-Ma...-simtisem acea pauza- marit, a spus in cele din urma.
M-am prefacut surprins, desi inca ma intriga acea veste. Tot imi venea sa sparg ceva de fiecare data cand auzeam.
-O, felicitari! Am spus, zambind. Mi-a urmat si Alejandra initiativa si a felicitat-o.
-Multumesc, cred.
Se vedea retinerea din vocea ei. Nu-si dorea asta, desi inca nu auzisem din gura ei acest lucru.
-Eu o sa iau micul dejun cu brunetica mea. Am spus asta ciupind-o de obraz jucaus. Voiam sa-i para rau ca plecase. In schimb Alejandra mi-a zambit. Iar mai apoi, sunt liber pentru ca ea are ceva de facut. I-am facut cu ochiul complicei mele. Totul parea real, mai putin ceea ce se intampla in sufletul meu. Nu era impacat cu minciunile pe care le ziceam. Vrei sa iesim? Mai discutam?
-Aaa, imi pare rau.
Nu-mi venea sa cred ca urma sa ma refuze. Chiar asa de tare o suparasem sau pur si simplu nu-i pasa.
-Sunt inca incurcata cu pregatirile. Dar poate imi fac timp zilele astea. Mai stai pe aici, nu?
-Presupun ca da…am raspuns.
-Nu de alta, dar as vrea sa-ti las o invitatie pentru nunta. Oricum ti-as fi trimis una la Mark.
Nu-mi venea sa cred. Trebuia sa ma gandesc la ceva rapid pentru a o face sa se intalneasca cu mine in aceeasi zi. Cu cat lamuream mai repede lucrurile cu atat mai bine.
-Lasa-mi numarul tau.
I l-am dat, dar as fi sperat ca eu sa fac rost de al ei asa o puteam suna cand vruiam. M-am multumit pentru moment cu ceea ce realizasem. Cel putin stiam ca e in regula. Alejandra scria ceva pe telefon, dupa care mi-a aratat discret.
-Chris, scumpule, uite ce mesaj mi-a trimis taicamiu.
M-am uitat, observand ce vruia sa zica.
„Chris trebuie sa plec. I-am promis lui Eliot ca ma duc sa-i caut un costum. Te las aici cu Lexy?”
-Si pleci?am intrebat disimuland. Lexy se uita ca si cand nu ar fi vrut sa-i pese, dar disimula foarte prost. Zambeam in sinea mea.
-Da. Trebuie sa-l ajut.
-Ok. Lexy tu mai ramai aici?
-Nu. De fapt o sa plec si eu imediat. Am niste lucruri de rezolvat.
Bun. Acum ramansesem fara niciuna. Damn!
-Plecati amandoua. Ok…
Am vrut doar sa-i zic pa pa Alejandrei, dar mi-am amintit ca se presupunea ca suntem iubiti. Am tras-o aproape de mine si am pupat-o pe buze. Lexy se simtea stanjenita.
-Pa iubitule.
-Paaa.
M-am asezat la masa la care se afla si ea. Deja incepuse sa caute banii in geanta.
-Chiar trebuie sa pleci acum? Inca mai speram.
-Dar tu chiar esti pe bune cu tipa asta?
Yes! Era finally curioasa.
-Sincer…am facut o pauza, da.
Citeam uimire pe chipul ei si poate putina furie.
-Nu ma asteptam sa fii asa. Nu te-am vazut decat o data asa de sincer si…mhh…dragut. Cu…
-Tine, am continuat.

12 comentarii:

  1. Evident ca isi daduse seama, pana la urma toate gesturile lui il dadeau de gol. Cat despre scuza Alejandrei cum ca ar trebui sa il ajute pe tatal sau, iar Christian a lasat-o pur si simplu sa plece - cred ca a fost cireasa de pe tort.
    Desi Cris tot incearca sa vada ce simte Lexy pentru el, mai mult ii arata ce simte el pentru ea. Poate ca si plecarea ei e un fel de "sa vad daca ma mai place".
    Nu am fost prea atenta la greseli, dar am vazut asta: "Vruiam ca sa-i para rau ca plecase". "Vruiam" - voiam; "ca sa-i para" - sa-i para.
    Urmatorul capitol?

    xoxo,miku

    RăspundețiȘtergere
  2. Am scris capitolul asta la 3 jumatate, dimineata, dupa ce am venit de la club. A fost tot ceea ce mi-a debitat mintea atunci. Nici nu stiu daca eram pe deplin treaz( :)) ). Doar nu aveam somn.Acum sincer as mai schimba actiunea, dar cred ca stiu cum sa o continui si asa.
    Imi cer scuze pentru greseli, dar chiar nu am mai recitit.Le corectez eu daca am rabdare:)).

    RăspundețiȘtergere
  3. :))Doamne,ma mir ca ai putut scrie la ora aceea,si dupa ce ai venit de la club8-}.
    Din cate am vazut Lexy chiar e putin geloasa:-?..sau mai mult dar nu prea a lasat sa se vada.
    Mi-a placut si capitolul acesta...curioasa de ce se va intampla.
    Multa inspiratie in continuare!:d
    >:D<:*

    Mada;x

    RăspundețiȘtergere
  4. LOOL vrea sa o faca geloasa :)) joaca dur:))
    Tipul asta o cauta cu lumanarea :))
    Imi place :X spor la scris in continuare
    Kisses!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cand postezi capitolul urmator?
    xoxo,miku

    RăspundețiȘtergere
  6. deci ador povestea ta:X
    normal k merita continuata:X:X:X
    esti cel mai tare!!!!
    vezi,sunt fata si nu imi e deloc greu sa recunosc ca esti intradevar talentat:) talentu e talent si punct.:P
    vezi d tn si mai scrie si tu,nu abandona povestea,mai ales acuma cand totul a devenit asa palpitant:>:P

    RăspundețiȘtergere
  7. hei ....cand mai postezi urmatorul capitol ..?? .....:D ....abia astept sa vad ce se mai intampla ....


    XoXo RIRi

    RăspundețiȘtergere
  8. hei ... ai de gand sa lasi totul asa inaer ? ... te rog continua ...scrii minunat

    RăspundețiȘtergere
  9. superb ficul , acum l-am descoperit si eu
    ai de gand s mai scrii ca am vazut ca nu ai mai postat de multisor ?
    oricum scrii superb abia astept nextul
    kisses and hugs!

    RăspundețiȘtergere
  10. ai renuntat ? sau pur si simplu te-ai hotarat sa iei o pauza ceva mai lunga .....Sper din toata inima ca nu ai renuntat caci ar fi cu adevarat pacat ...este o poveste care merita continuata .....

    RăspundețiȘtergere
  11. foarte frumoasa povestea si stilul e pa placul meu:coerent, actiunea curge de la sine si rasturnarile de situatie fac ca totul sa fie mai spumos. pacat ca nu o mai continui...
    parca spuneai la inceput ca si baietii pot scrie...ei bine, se pare ca da, pot face asta. pacat ca nu pot si finaliza! ;)

    RăspundețiȘtergere
  12. scuze ca nu am pus com la fiecare capitol,dar nu m-am putut opri din citit,ai o poveste minunata si interesanta,imi plac rasturnarile de situatie care te lasa cu sufletul la gura,dorind cit mai repede sa ajung la urmatorul capitol,dar am ramas in soc cind am ajuns la acest capitol si am vazut ca e ultimul,de ce te-ai lasat de scris? o faci foarte bine si nu conteaza ca esti fata sau baiat,atita lume ti-a citi poveste si astepta continuarea,chiar imi pare rau ca ai lasato in aer.

    RăspundețiȘtergere