joi, 2 septembrie 2010
Chapter IV-part I ( I just don't love you no more!...certainly lie...)
Am facut un dus si mi-am luat haine curate.Inca eram furios pentru ce-mi facuse Lexy, dar m-am resemnat.
In aer plutea un miros de omleta si cafea.M-am indreptat grabit catre bucatarie.In secunda in care am intrat pe usa mi-a si trecut prin minte faptul ca am nevoie de o matura si un foras pentru a ma aduna de pe jos.Lexy era imbracata doar intr-o camase barbateasca si tare mi-as fi dorit sa fie a mea.In momentul in care privirile ni s-au intersectat mi-am mutat-o catre masa.Nu vruiam sa-si dea seama de vulnerabilitatea mea, dar asta nu ma scutea de o mica intrebare.
-Draguto, asta chiar ti se pare o tinuta adecvata?De unde dracului ai luat camasa aia?
-Christian lasa bunele maniere si mananca.Ar trebui sa-mi multumesti ca sunt atat de ok incat am gatit si pentru tine.
-Nu stiu cum sa-ti spun, dar ce ar insemna sa vin si eu in boxeri la masa?
-Nu ar fi o noutate.Mi-a fost de ajuns ieri ca te-am vazut invelit doar intr-un prosop.
-Ieseam de la DUS!Nu ti se pare normal?
-Wow ce scuza.Si ce?Eu pregatesc micul dejun.Nu ti se pare normal?
-Nu!Dohh…mai bine lasam discutia asta.Mai bine zi-mi de unde o ai?
-De la vecinu.
-Poftim?am intrebat uimit si oarecum dezgustat in timp ce ea a inceput sa rada.Iti bati joc de mine, asa-i?
-Da, adica nu.Vreau de fapt sa spun ca oricat de multi mi face placere sa fac misto de tine acum spun chiar adevarul.
-Tu gandesti?Esti fata, pentru Dumnezeu! Cum poti fi asa de imorala?
-Imorala???Uite ce e, domnule puritan, scuteste-ma de predici.
In acel moment m-am ridicat pentru a arunca o coaja de portocala la cos si culmea am zarit un ambalaj de camasa barbateasca.Ei bine in sfarsit o prinsesem pe Lexy.
-Nu pot sa cred!Tu chiar esti atat de nebuna?
-Ha?a intrebat uimita.
-Ti-ai cumparat singura camasa?si am inceput sa rad.In acel moment a facut ochii mari, dupa care a oftat.
-Trebuia sa ma astept la asta.
-Tu chiar nu esti zdravana!
-Dobitocule, e camasa ta!Era singura noua din toata colectia.
Atunci m-am oprit instantaneu din ras.
-Poftim?am intrebat ca si cum nu auzisem bine.Camasa mea??Mi-ai umblat prin lucruri?!de aceea nu o recunoscusem, era noua.
-Erai la dus.Bine?Nu puteam sa mai astept pana iesi, asa ca nut e-am mai intrebat.
-Stai putin!Iti place de mine!De asta mi-ai luat camasa?
-Dumnezeule!Cum poti sa gandesti asa de stupid?Nu mi-ar putea place vreodata de tine, nici daca ai fi ultimul barbat de pe planeta.
-Nici tu nu crezi ce spui,Lexy.Macar recunoaste…
-Inceteaza!Punand totul intr-un scurt rezumat: mi-am donat hainele, am varsat cafea pe cele de ieri, atunci cand te-am murdarit si pe tine, iar putinele pe care le mai am inca nu mi-au fost aduse de la vila.Multumit de raspuns?
-Sa zicem ca e destul de plauzibil, dar de ce ai luat o camasa de-a MEA?
-Dupa cate se vede era noua, nici macar nu ai folosit-o vreodata.Daca mi-ar placea de tine asa de mult dupa cum crezi as fi putut lua una pe care ai purtat-o, nu crezi?
-Mhh…ar fi si asta o idee.
-Nu, nu ar fi.Este!Acum, daca ma scuzi, paranoicule, ma duc sa vad daca mi s-au uscat hainele.
Cum puteam fii atat de tampit?Imi venea sa rad de prostia mea, dar nu era nimic amuzant in asta.M-am asezat sa-mi termin omleta, dar mi-am auzit telefonul.Nu plecam niciodata fara el asa ca a trebuit doar sa ma ridic sa-l iau de pe bufet.Era un numar necunoscut.De obicei nu raspundeam, dar atunci clar aveam muuult timp liber.
-Da?
-Christian…chiar imi era dor de vocea ta.
Am incremenit in momentul in care i-am auzit vocea.Aveam mare noroc ca ma asezasem inainte.
-Te rog, nu inchide!
Dupa atata timp, inca ma cunostea la fel de bine.Dar nu aveam de gand sa inchid.Nu…mai ales dupa furtuna de amintiri pe care mi-o provocase.
-Zoey…am ingaimat.Chiar daca i-as fi rostit numele doar in gand, tot m-ar fi durut.Am simtit un val de caldura, deloc placut.
-Ti-ai dat seama.Asta inseamna ca nu m-ai uitat.Un entuziasm se distingea in vocea ei.De ce nu ma lasa in pace?De ce trebuia sa revina in viata mea doar ca sa-mi faca rau?Nu-i ajunsese tot ce se intamplase in urma cu 4 ANI?
-Ce vrei?am intrebat-o mimand oarecum raceala in exprimare.
-Chris…asculta-ma!Vreau sa-ti spun ca regret tot ce s-a intamplat, ce ti-am facut.
-Aha…sin u ti-a luat decat 4 ANI sa realizezi asta!am strigat ultimele cuvinte, fara a ma mai putea abtine.Scuza-ma ca-ti spun, dar ti-ai dat seama prea tarziu.
-Nu spune asta, niciodata nu e prea tarziu!
-O ba crede-ma ca e!
-Chris, adu-ti aminte cat de frumos a fost cat timp ne-am iubit.
O senzatie ciudata m-a facut sa tresar.Era dureros sa-ti aduci aminte ceva ce nu vrei.
-Bine zis “ne-am iubit”.A trecut mult timp de atunci si crede-ma imi esti absolut indiferenta.Pur si simplu NU…te mai iubesc.Am inghitit in sec…
-Chris…
In acel moment am inchis telefonul, uitandu-ma in gol.Clar minteam…doar ca speram din toata inima san u-si fi dat seama.
Ea era fata despre care nu vruiam sa vorbesc si chiar speram san u fiu nevoit sa mai deschid acest subiect sau sa ii mai aud vocea vreodata.Nici macar nu stiam exact ce simt, dar cu siguranta eram nervos, tulburat si inca mai simteam ceva pentru ea si singurul sentiment care imi venea in minte era…iubire.Am trantit telefonul pe masa de nervi si m-am ridicat, doar ca am dat nas in nas cu Lexy.
-Christian, vrei sa vorbim despre asta…?
-O mai TACI!Deja m-am saturat de tine, blonda rasfatata.Ai impresia ca lumea se invarte in jurul tau?..Ei bine afla ca nu-i asa.Tu nu ai invatat ca nu e frumos sa asculti conversatiile altora?Pur si simplu vezi-ti de viata ta.Ma incurci!
Stiam ca spun asta cu rautate, dar nu vruiam sa ma opresc.Simteam cum ma descarc si pentru un moment am avut impresia ca in fata mea era Zoey, imbracata in camasa mea, intr-una din acele dimineti insorite de vara.Parca ii si vedeam zambetul cald si ochii negrii ce de fiecare data ma innebuneau.Ma fascina ca nu puteam sa stiu exact ce gandeste si ca ochii ei puteau ascunde de fiecare data cate ceva.Plusul de mister era exact ce-mi trebuia.
Dar in fata mea nu era EA, era Lexy, iar eu trebuia sa ma trezesc inca o data.Zoey ma ranise grav si asta cu siguranta nu trebuia sa se mai intample.
Am trecut pe langa Lexy in graba, dar m-am oprit la timp.
-O si inca ceva…da-ti dracului camasa mea jos!Pur si simplu scuipam rautate si cuvinte urate, dar asta simteam.In acel moment m-am uitat la blonda si ceea ce am vazut as putea exprima cam asa : cum poate ceva atat de suparat, sa fie asa de frumos? Avea capul in pamant, dar ii puteam distinge printre suvitele de par ochii aproape transparenti.Erau de un albastru clar si lucru asta ma infricosa.Era total opusul lui Zoey.In acea secunda am realizat cat de jalnic ma comportasem, dar ce folos?Oricum nu-mi pasa sau cel putin asta credeam.Am plecat, desi stiam ca Lexy nu merita ceea ce ii zisesem.Nu vruiam sa ma mail as calcat in picioare inca o data.De 4 ani consideram fetele doar niste jucarii si asta aveam sa cred in continuare.
Am iesit pe usa doar cu bani de taxi si am ajuns cat mai repede la Patron Tequila.Maureen nu a insistat sa vada ce am, iar eu cu siguranta am profitat de faptul ca era barul meu.Mi-am rezervat 2 domnisoare si o considerabila cantitate de bautura pentru separeu.
Acea seara s-a incheiat cu siguranta, dimineata.
_________________________________
Note: Am postat doar prima parte pentru ca am promis ca azi voi pune capitolul.Imi cer scuze, dar nu prea am timp...asa ca partea a doua nu stiu exact cand va fi gata.Multumesc de intelegere!
In aer plutea un miros de omleta si cafea.M-am indreptat grabit catre bucatarie.In secunda in care am intrat pe usa mi-a si trecut prin minte faptul ca am nevoie de o matura si un foras pentru a ma aduna de pe jos.Lexy era imbracata doar intr-o camase barbateasca si tare mi-as fi dorit sa fie a mea.In momentul in care privirile ni s-au intersectat mi-am mutat-o catre masa.Nu vruiam sa-si dea seama de vulnerabilitatea mea, dar asta nu ma scutea de o mica intrebare.
-Draguto, asta chiar ti se pare o tinuta adecvata?De unde dracului ai luat camasa aia?
-Christian lasa bunele maniere si mananca.Ar trebui sa-mi multumesti ca sunt atat de ok incat am gatit si pentru tine.
-Nu stiu cum sa-ti spun, dar ce ar insemna sa vin si eu in boxeri la masa?
-Nu ar fi o noutate.Mi-a fost de ajuns ieri ca te-am vazut invelit doar intr-un prosop.
-Ieseam de la DUS!Nu ti se pare normal?
-Wow ce scuza.Si ce?Eu pregatesc micul dejun.Nu ti se pare normal?
-Nu!Dohh…mai bine lasam discutia asta.Mai bine zi-mi de unde o ai?
-De la vecinu.
-Poftim?am intrebat uimit si oarecum dezgustat in timp ce ea a inceput sa rada.Iti bati joc de mine, asa-i?
-Da, adica nu.Vreau de fapt sa spun ca oricat de multi mi face placere sa fac misto de tine acum spun chiar adevarul.
-Tu gandesti?Esti fata, pentru Dumnezeu! Cum poti fi asa de imorala?
-Imorala???Uite ce e, domnule puritan, scuteste-ma de predici.
In acel moment m-am ridicat pentru a arunca o coaja de portocala la cos si culmea am zarit un ambalaj de camasa barbateasca.Ei bine in sfarsit o prinsesem pe Lexy.
-Nu pot sa cred!Tu chiar esti atat de nebuna?
-Ha?a intrebat uimita.
-Ti-ai cumparat singura camasa?si am inceput sa rad.In acel moment a facut ochii mari, dupa care a oftat.
-Trebuia sa ma astept la asta.
-Tu chiar nu esti zdravana!
-Dobitocule, e camasa ta!Era singura noua din toata colectia.
Atunci m-am oprit instantaneu din ras.
-Poftim?am intrebat ca si cum nu auzisem bine.Camasa mea??Mi-ai umblat prin lucruri?!de aceea nu o recunoscusem, era noua.
-Erai la dus.Bine?Nu puteam sa mai astept pana iesi, asa ca nut e-am mai intrebat.
-Stai putin!Iti place de mine!De asta mi-ai luat camasa?
-Dumnezeule!Cum poti sa gandesti asa de stupid?Nu mi-ar putea place vreodata de tine, nici daca ai fi ultimul barbat de pe planeta.
-Nici tu nu crezi ce spui,Lexy.Macar recunoaste…
-Inceteaza!Punand totul intr-un scurt rezumat: mi-am donat hainele, am varsat cafea pe cele de ieri, atunci cand te-am murdarit si pe tine, iar putinele pe care le mai am inca nu mi-au fost aduse de la vila.Multumit de raspuns?
-Sa zicem ca e destul de plauzibil, dar de ce ai luat o camasa de-a MEA?
-Dupa cate se vede era noua, nici macar nu ai folosit-o vreodata.Daca mi-ar placea de tine asa de mult dupa cum crezi as fi putut lua una pe care ai purtat-o, nu crezi?
-Mhh…ar fi si asta o idee.
-Nu, nu ar fi.Este!Acum, daca ma scuzi, paranoicule, ma duc sa vad daca mi s-au uscat hainele.
Cum puteam fii atat de tampit?Imi venea sa rad de prostia mea, dar nu era nimic amuzant in asta.M-am asezat sa-mi termin omleta, dar mi-am auzit telefonul.Nu plecam niciodata fara el asa ca a trebuit doar sa ma ridic sa-l iau de pe bufet.Era un numar necunoscut.De obicei nu raspundeam, dar atunci clar aveam muuult timp liber.
-Da?
-Christian…chiar imi era dor de vocea ta.
Am incremenit in momentul in care i-am auzit vocea.Aveam mare noroc ca ma asezasem inainte.
-Te rog, nu inchide!
Dupa atata timp, inca ma cunostea la fel de bine.Dar nu aveam de gand sa inchid.Nu…mai ales dupa furtuna de amintiri pe care mi-o provocase.
-Zoey…am ingaimat.Chiar daca i-as fi rostit numele doar in gand, tot m-ar fi durut.Am simtit un val de caldura, deloc placut.
-Ti-ai dat seama.Asta inseamna ca nu m-ai uitat.Un entuziasm se distingea in vocea ei.De ce nu ma lasa in pace?De ce trebuia sa revina in viata mea doar ca sa-mi faca rau?Nu-i ajunsese tot ce se intamplase in urma cu 4 ANI?
-Ce vrei?am intrebat-o mimand oarecum raceala in exprimare.
-Chris…asculta-ma!Vreau sa-ti spun ca regret tot ce s-a intamplat, ce ti-am facut.
-Aha…sin u ti-a luat decat 4 ANI sa realizezi asta!am strigat ultimele cuvinte, fara a ma mai putea abtine.Scuza-ma ca-ti spun, dar ti-ai dat seama prea tarziu.
-Nu spune asta, niciodata nu e prea tarziu!
-O ba crede-ma ca e!
-Chris, adu-ti aminte cat de frumos a fost cat timp ne-am iubit.
O senzatie ciudata m-a facut sa tresar.Era dureros sa-ti aduci aminte ceva ce nu vrei.
-Bine zis “ne-am iubit”.A trecut mult timp de atunci si crede-ma imi esti absolut indiferenta.Pur si simplu NU…te mai iubesc.Am inghitit in sec…
-Chris…
In acel moment am inchis telefonul, uitandu-ma in gol.Clar minteam…doar ca speram din toata inima san u-si fi dat seama.
Ea era fata despre care nu vruiam sa vorbesc si chiar speram san u fiu nevoit sa mai deschid acest subiect sau sa ii mai aud vocea vreodata.Nici macar nu stiam exact ce simt, dar cu siguranta eram nervos, tulburat si inca mai simteam ceva pentru ea si singurul sentiment care imi venea in minte era…iubire.Am trantit telefonul pe masa de nervi si m-am ridicat, doar ca am dat nas in nas cu Lexy.
-Christian, vrei sa vorbim despre asta…?
-O mai TACI!Deja m-am saturat de tine, blonda rasfatata.Ai impresia ca lumea se invarte in jurul tau?..Ei bine afla ca nu-i asa.Tu nu ai invatat ca nu e frumos sa asculti conversatiile altora?Pur si simplu vezi-ti de viata ta.Ma incurci!
Stiam ca spun asta cu rautate, dar nu vruiam sa ma opresc.Simteam cum ma descarc si pentru un moment am avut impresia ca in fata mea era Zoey, imbracata in camasa mea, intr-una din acele dimineti insorite de vara.Parca ii si vedeam zambetul cald si ochii negrii ce de fiecare data ma innebuneau.Ma fascina ca nu puteam sa stiu exact ce gandeste si ca ochii ei puteau ascunde de fiecare data cate ceva.Plusul de mister era exact ce-mi trebuia.
Dar in fata mea nu era EA, era Lexy, iar eu trebuia sa ma trezesc inca o data.Zoey ma ranise grav si asta cu siguranta nu trebuia sa se mai intample.
Am trecut pe langa Lexy in graba, dar m-am oprit la timp.
-O si inca ceva…da-ti dracului camasa mea jos!Pur si simplu scuipam rautate si cuvinte urate, dar asta simteam.In acel moment m-am uitat la blonda si ceea ce am vazut as putea exprima cam asa : cum poate ceva atat de suparat, sa fie asa de frumos? Avea capul in pamant, dar ii puteam distinge printre suvitele de par ochii aproape transparenti.Erau de un albastru clar si lucru asta ma infricosa.Era total opusul lui Zoey.In acea secunda am realizat cat de jalnic ma comportasem, dar ce folos?Oricum nu-mi pasa sau cel putin asta credeam.Am plecat, desi stiam ca Lexy nu merita ceea ce ii zisesem.Nu vruiam sa ma mail as calcat in picioare inca o data.De 4 ani consideram fetele doar niste jucarii si asta aveam sa cred in continuare.
Am iesit pe usa doar cu bani de taxi si am ajuns cat mai repede la Patron Tequila.Maureen nu a insistat sa vada ce am, iar eu cu siguranta am profitat de faptul ca era barul meu.Mi-am rezervat 2 domnisoare si o considerabila cantitate de bautura pentru separeu.
Acea seara s-a incheiat cu siguranta, dimineata.
_________________________________
Note: Am postat doar prima parte pentru ca am promis ca azi voi pune capitolul.Imi cer scuze, dar nu prea am timp...asa ca partea a doua nu stiu exact cand va fi gata.Multumesc de intelegere!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)