miercuri, 9 februarie 2011

Chapter IX-Part II( Great idea, stupid universe!)


Inca eram confuz, dar Alejandra se desprinsese de mine inainte ca eu sa-mi doresc asta. Ma privea trista si uimita in acelasi timp.
-Scuza-ma…am spus mai mult pentru mine.
-Dumnezeule, Chris, de ce ai facut asta?
Am tacut timp de cateva secunde. Nu stiam nici eu, dar am reusit sa balmajesc o explicatie logica.
-Mi s-a parut a fi cel mai efecient mod de a-ti arata ca nici eu nu regret si ca nu simt dezgust fata de tine.
-Sa nu mai faci asta, niciodata! Mi-a explicat intr-un mod autoritar.
-Asta suna a avertisment. Ce s-a intamplat?
-Chiar asta si e. Nu vreau sa incep sa tin la tine. Nu ar fi bine pentru niciunul.
Marisem ochii, caci nu credeam ca se poate ajunge la asa ceva de la un simplu sarut.
-Okk, am spus ca si cum as incerca sa ma conving singur de asta.
A urmat un moment de tacere.
-Unde are loc nunta?
A zambit.
-Ce ti-e si cu viata asta. Chiar in acelasi hotel la care te-ai cazat.
-Dar nu am vazut nici urma de vreunul acolo. Nici macar pregatiri.
-Mai sunt in jur de 15 zile. Au timp pentru asta. Oricum stiu sigur ca Eliot nu sta cu ea acum. El nu doarme niciodata la acelasi hotel, iar de obicei sunt cu el seara. Din cate am inteles de la el, Lexy nu suporta hotelurile si probabil are vreun apartament.
-Nu stii unde, nu? Desi stiam raspunsul asteptam confirmarea.
-Imi pare rau, a spus sincer. Dar cred ca il pot afla. Eliot ar putea sa-mi spuna, dar fara sa-si dea seama bineinteles.
-Te rog, ajuta-ma cu asta si fac tot posibilul sa te ajut sa scapi din situatia asta.
-Cred ca nu m-ai inteles. Eu nu vreau sa ma salvezi pe mine. Il iubesc pe Eliot si nu vreau sa plec de langa el. Tot ce vreau e sa o iei pe Lexy de aici. Vreau sa fie totul cum era inainte ca ea sa apara.
Incepeam sa cred ca e nebuna, dar in acelasi timp am realizat ca ea ma chemase in pur interes propriu. Am aprobat din cap.
-Anunta-ma cand aflii ceva. I-am intins un biletel cu numarul meu.
Am dat sa plec, cand m-a prins de mana.
-Chris, sper ca intelegi.
-Nu-ti face probleme, am spus privind-o putin suparat. Poate ca in sinea mea acel ego de macho inca mai exista. Ma comportam asa si poate pentru faptul ca nu ii placea de mine asa cum ar fi facut orice alta fata in locul ei. Ma facea sa devin curios si interesat prin atitudinea ei.
Am iesit din acel loc, indreptandu-ma catre hotel. As fi avut un chef nebun sa beau fara sa stiu de mine, dar mi-ai stopat acea dorinta. In momentul in care am ajuns in camera am inceput sa ma gandesc bine la tot ceea ce aflasem, neajungand la o concluzie. Am adormit dupa un dus relaxant.
In dimineata urmatoare m-am trezit din cauza telefonului meu care bazaia pe noptiera. Numar necunoscut…
-Alo! Am spus nervos.
-Te-am trezit? Era o voce de femeie cu accent ciudat-Alejandra.
-Da, dar nu-i nimic. Spune.
-Alejandra sunt.
-Mi-am dat seama…
-Crezi ca poti veni in 15 minuet la o cafea?
-Starbucks sper ca e. De altundeva eu nu beau cafea, am spus morocanos.
O auzeam razand.
-Mai bine facem altcumva. Vin eu sa te iau de la hotel si aduc si cafea de care iti place tie. Mergem la o mica plimbare.
-Mult mai bine asa.Ma suni cand esti jos.
-Ok, pa-pa.
-Oh, Alejandra!
-Da?
-Fara zahar, te rog.
Incepea sa-mi placa cum rade.
-Am inteles.
-Ne vedem…
-Da si eu te pup Christian.
Zambeam. As fi vrut sa continui, dar inchisese. M-am grabit sa fac un dus si sa ma imbrac. Tocmai realizasem ca imi era foame. Poate luam micul dejun cu ea.
Am fost gata chiar mai devreme de a sosi. Am zarit-o imediat. Zambea, lucru ce o facea sa para mult mai draguta. Si cum ma asteptasem tinea doua cafele in maini.

-Hey, in sfarsit. Te astept aici de ceva vreme, am glumit.
-Mincinos zambaret ce esti.
Imi placea sa ma alinte.
-Unde mergem? Am intrebat.
-Si eu care credeam ca ma vei intreba daca am aflat ceva.
Corect, asta ar fi trebuit sa intreb prima data. Ma zapacise cu buna ei stare de spirit.
-Asta urma, am continuat.
-Ne plimbam putin sa terminam cafelele si apoi te duc undeva unde se manaca foarte bine.
-Surprinde-ma atunci.
-S-a facut. Chris, asta seara ma voi intalni cu Eliot. Voi face tot pisibilul sa aflu unde sta Lexy.
-Ai grija, am spus ingrijorat.
-Da, stai linistit. Eliot are incredere in mine.
Parea calma lucru ce ma linistea. Am glumit pe tot parcursul drumului pana am ajuns la un restaurant nu prea sofisticat. Se vedea ca avea mai multi clienti ziua.
In momentul in care am dat sa deschid usa am zarit-o pe Lexy. Am incremenit. M-am intors brusc la Alejandra cu o fata speriata. Aveam un gol in stomac. Faptul ca o vazusem dupa atata timp ma facea sa alerg de fericire, dar eram prea socat. Era la fel de frumoasa, dar parea plictisita sau chiar trista.

-Ce s-a intamplat?
-E aici.
-Cine? A intrebat speriata.
-Lexy, am spus mai mult pentru mine.
Imi doream nespus de mult sa alerg si sa o strang in brate, sa ii spun ca o iubesc. Dar m-am abtinut. Alejandra ramasese fara cuvinte ca si mine.
-E cu cineva?
-Nu, singura.
-Ce ai de gand sa faci? M-a intrebat calma.
M-am gandit, realizand in acele secunde ca nu avea nici un rost sa intru si sa ii spun tot ceea ce stiam. Trenuia sa ma asigur ca inca mai tine la mine sau cel putin sa o fac sa tina din nou in caz contrar. Asa ca mi-a venit o idee.
-Alejandra, tu o sa intri cu mine de mana inauntru. O sa te prefaci ca esti iubita mea si ma lasi pe mine sa fac restu.
-Vrei sa o faci geloasa? A intrebat confuza.
-Vreau sa-mi dau seama ce simte pentru mine. Atat.
-Cum vrei, a continuat indiferenta.
Am pasit inauntru. Imi tremurau picioarele, dar am disimulat un ras fericit. Alejandra era confuza, asa ca i-am soptit la ureche sa rada in acelasi timp cu mine. Doar trebuia sa fim fericiti.
In momentul in care am ajuns in dreptul mesei ei, am simtit ochii ei atintiti asupra mea. Am incremenit. Dumnezeule cat de dor imi fusese de ei. Nu schita nimic.Pur si simplu ma privea cu aceeasi plictiseala. Ne-am privit timp de cateva secunde.
-Lexy? Am intrebat chipurile uimit.
-Chris…a spus inghitind in sec.
-Ce faci aici? Zambeam atat de fals. A deschis ura sa spuna ceva, dar a inchis-o la loc, razgandindu-se.
-S-a intamplat ceva? Am intrebat parand surprins de tacerea ei.
-Nu te-am vazut de atata timp…Cine e domnisoara? Nu ar trebui sa fii casatorit cu Zoey?
-Imi cer scuze ca nu v-am facut cunostinta. Ea e Alejandra, iubita mea.
Si-au dat mana privindu-se cu retinere. Am simtit acea uimire din ochii lui Lexy. Parea schimbata, mai matura si mai trista. Isi controla reactiile cu mai multa usurinta.
-Iar cu Zoey, se pare ca nu ai facut alegerea corecta. Ai plecat si nici macar nu m-ai lasat sa-ti explic ca nu vreau sa mai am nimic de-a face cu ea.
A oftat.
-Scuze ca am plecat asa, dar oricum amandoi aveam nevoie de asta.
Am ridicat din spranceana. Nu prea intelegeam ce vrea sa zica.
-Dar nu mi-ai raspuns ce faci aici, am schimbat subiectul.
-Ma...-simtisem acea pauza- marit, a spus in cele din urma.
M-am prefacut surprins, desi inca ma intriga acea veste. Tot imi venea sa sparg ceva de fiecare data cand auzeam.
-O, felicitari! Am spus, zambind. Mi-a urmat si Alejandra initiativa si a felicitat-o.
-Multumesc, cred.
Se vedea retinerea din vocea ei. Nu-si dorea asta, desi inca nu auzisem din gura ei acest lucru.
-Eu o sa iau micul dejun cu brunetica mea. Am spus asta ciupind-o de obraz jucaus. Voiam sa-i para rau ca plecase. In schimb Alejandra mi-a zambit. Iar mai apoi, sunt liber pentru ca ea are ceva de facut. I-am facut cu ochiul complicei mele. Totul parea real, mai putin ceea ce se intampla in sufletul meu. Nu era impacat cu minciunile pe care le ziceam. Vrei sa iesim? Mai discutam?
-Aaa, imi pare rau.
Nu-mi venea sa cred ca urma sa ma refuze. Chiar asa de tare o suparasem sau pur si simplu nu-i pasa.
-Sunt inca incurcata cu pregatirile. Dar poate imi fac timp zilele astea. Mai stai pe aici, nu?
-Presupun ca da…am raspuns.
-Nu de alta, dar as vrea sa-ti las o invitatie pentru nunta. Oricum ti-as fi trimis una la Mark.
Nu-mi venea sa cred. Trebuia sa ma gandesc la ceva rapid pentru a o face sa se intalneasca cu mine in aceeasi zi. Cu cat lamuream mai repede lucrurile cu atat mai bine.
-Lasa-mi numarul tau.
I l-am dat, dar as fi sperat ca eu sa fac rost de al ei asa o puteam suna cand vruiam. M-am multumit pentru moment cu ceea ce realizasem. Cel putin stiam ca e in regula. Alejandra scria ceva pe telefon, dupa care mi-a aratat discret.
-Chris, scumpule, uite ce mesaj mi-a trimis taicamiu.
M-am uitat, observand ce vruia sa zica.
„Chris trebuie sa plec. I-am promis lui Eliot ca ma duc sa-i caut un costum. Te las aici cu Lexy?”
-Si pleci?am intrebat disimuland. Lexy se uita ca si cand nu ar fi vrut sa-i pese, dar disimula foarte prost. Zambeam in sinea mea.
-Da. Trebuie sa-l ajut.
-Ok. Lexy tu mai ramai aici?
-Nu. De fapt o sa plec si eu imediat. Am niste lucruri de rezolvat.
Bun. Acum ramansesem fara niciuna. Damn!
-Plecati amandoua. Ok…
Am vrut doar sa-i zic pa pa Alejandrei, dar mi-am amintit ca se presupunea ca suntem iubiti. Am tras-o aproape de mine si am pupat-o pe buze. Lexy se simtea stanjenita.
-Pa iubitule.
-Paaa.
M-am asezat la masa la care se afla si ea. Deja incepuse sa caute banii in geanta.
-Chiar trebuie sa pleci acum? Inca mai speram.
-Dar tu chiar esti pe bune cu tipa asta?
Yes! Era finally curioasa.
-Sincer…am facut o pauza, da.
Citeam uimire pe chipul ei si poate putina furie.
-Nu ma asteptam sa fii asa. Nu te-am vazut decat o data asa de sincer si…mhh…dragut. Cu…
-Tine, am continuat.

duminică, 6 februarie 2011

Chapter IX-Part I(Confusion)



Am privit in gol timp de cateva secunde. Nu stiam ce sa-i zic.In momentul in care am hotarat sa-i raspund, mi-a luat-o inainte.
-Aaa uita ca te-am intrebat asta. Scuza-ma. Stiu ca esti aici pentru Lexy.
Am zambit intr-un mod aprobator.
-Ca tot am ajuns in acest punct, iarta-ma daca sunt prea direct, dar chiar ma intereseaza sa stiu ce legatura ai cu ea. Cu ce ma poti ajuta?
-Chris, o cunosc foarte bine. Doar atunci cand eviti o persoana ajungi sa faci opusul lucrurilor care ii plac ei.
-Ce vrei sa spui cu asta? De ce sa o eviti?
-Nu are rost sa o mai lungesc. Sunt amanta viitorului ei sot.
-Nemernicul! am ingaimat.
-Zici asta despre el pentru ceea ce ii face ei, nu?
-Da, Alejandra. Vreau sa stiu tu de ce accepti situatia asta?
-Ma temeam ca vei spune asta. Sunt de acord doar pentru simplul fapt ca eu ma aflu aici, in bordelul lui exclusiv pentru a-i satisface placerile atunci cand are nevoie. Pe mine doar ma foloseste. Iar fara el nu as avea cu ce sa traiesc.
-Nu ai avea cum sa traiesti cu haine de firma? Chiar crezi ca nu stiu sa fac diferenta intre o persoana care nu are bani si una care isi permite sa se imbrace de la Gucci?
-Christian, nu intelegi! De ce nu ma lasi sa vor…
Ma scosese din sarite. Aveam impresia ca sunt pure pretexte si ca isi bate joc de mine.
-Alejandra, gata! am strigat. Vrei sa spui ca ai venit la barul acelui hotel sa ma cauti pe mine? Pareai chiar de a casei. Nimeni sarac nu-si permite sa bea tequila. A nu avea bani nu e un pretext sa te prostituezi.
-Dar nu ma prostituez! Ma culc doar cu Eliot!
-Si te plateste pentru asta. Cum o sa numesti acest serviciu? Preferi sa-ti zic ca esti prostituata de lux?
-Inceteaza! Nu ai nici un drept sa ma judeci.
Avea dreptate, dar nu suportam atitudinea ei.
-Da asa e. Nu vad de ce imi pasa de situatia ta. Am venit aici pentru Lexy.
-Iti pasa? M-a intrebat surprinsa.
Am inghitit in sec. Nici eu nu realizasem ce spusesem. Eram contrariat.
-Mi-ar pasa de oricine in situatia ta.
-Mda, ma gandeam eu. Acum ma lasi sa iti explic? Sau vrei sa pleci si sa nu aflii ce te intereseaza?
-Spune…
-Eliot m-a sunat si ieri seara. Eu sunt sclava lui, Chris. Daca nu sunt acolo atunci cand el imi ordona sa fiu, ma ia mama dracu. Ai inteles? Chiar crezi ca imi doresc viata asta? O urasc, dar nu am ce sa fac. S-a atasat de mine atunci cand eram pura ospatarita la unul din hotelurile lui. De la acea slujba am ajuns sa fiu carpa lui de sters pe jos. Si stii ce? La inceput nu a fost asa deloc. Se comporta chiar foarte frumos cu mine, ba chiar mergeam la masa impreuna si imi marise salariul ca ospatar. Si asta pana cand a aparut iubirea vietii tale, Lexy Rodarde. Am blestemat-o, Christian. Nici nu ai idee cat de mult s-a schimbat Eliot de atunci.
Eram in soc. Inca nu realizam ce imi zicea. Procesam informatia destul de greu. Imi parea rau de ceea ce trebuia sa suporte zilnic, dar si mai tare ma intriga faptul ca o ura pe Lexy.
-De ce nu pleci? A fost singura intrebare pe care am putut sa o articulez.
-Pentru ca m-ar gasi si in gaura de sarpe. Am indraznit doar sa-i propun sa plec, sa ma angajez in alta parte si m-a plesnit. Mi-a jurat ca daca voi indrazni vreodata sa fug de el nu voi mai avea zile sa povestesc ceea ce mi s-ar putea intampla. E obsedat de gandul ca nu ma va mai avea langa el. Acum ca a aparut Lexy, nu ma mai bate la cap asa de mult. Mi-a povestit tot ceea ce se intampla intre ei doi.
Simteam cum fierb de nervi.Cum se putea sa existe o asemenea jigodie de om.Daca l-as fi avut in fata mea cu siguranta l-as desfigura. In ochii Alejandrei se formeau lacrimi. M-am apropiat sa o imbratisez. In acel moment a inceput sa planga.
-Shhh, linisteste-te. Iarta-ma ca m-am grabit sa trag o concluzie. Poate nu e tocmai momentul potrivit, dar spune-mi ce s-a intamplat intre ei doi? Lexy il iubeste? Cum se comporta cu ea? Daca a indraznit sa o atinga…
-Te inteleg si stiu ca asta te intereseaza. Nu stiu daca il iubeste, dar sunt sigura ca nu i-a facut nimic…inca.
Am reactionat rapid.
-Cum adica „inca”?
-Mi-a spus ca pana o sa se casatoreasca cu ea totul o sa fie perfect in ochii tuturor. Nu-si doreste decat sa puna mana pe averea ei. Desi are poate prea mult, sustine ca niciodata nu e indeajuns. E bolnav de lux si tocmai de aia imi da bani sa ma imbrac. Stiu ca ma iubeste si ii e teama sa nu-l parasesc, dar are un mod obsedant de a-si arata afectiunea.
-Continua, am spus in cele din urma.
-Lexy e in siguranta deocamdata. Dupa casatorie o sa-i faca viata un calvar. Mi-a jurat asta. Nu o va lasa nici macar sa isi viziteze tatal. Are planuri diabolice cu ea.
Am incremenit.
-Alejandra, de ce dracului nu ai spus nimic pana acum? De ce nu cauti ajutoare? Vrei sa o omoare si apoi sa spui ce stii? Dumnezeule!
Nu-mi venea sa cred ca mai aveam foarte putin timp de a o salva.
-NU! Chistian, nu o va omori. Stiu ca nu ar fi in stare de asta.
-Alejandra, te bate! Ce crezi ca urmeaza dupa asta?
-Nu a intrecut masura niciodata.
-Nu exista asa ceva. Nu pot sa cred ca ii tii partea. Atunci m-am gandit ceva mai bine asa ca am intrebat-o ferm. Il iubesti?
A oftat.
-Da. Nu asa cum o iubesti tu pe Lexy, frumos si sincer. La noi iubirea ca in povesti nu exista. Dar a fost mereu cu mine cand mi-a fost greu si mereu m-a ajutat, chiar daca petrec zile de calvar cu el. Mi-as fi dorit sa te fi cunoscut pe tine in locul lui. Probabil te-as fi iubit mai mult decat orice pe lumea asta.
Cuvintele ei ma flatau, dar nu vedea in mine decat o persoana capabila sa o ajute sa iese din situatia in care se afla. Am strans-o in brate. Desi nu vruia sa recunoasca tot ce si-ar fi dorit in acel moment ar fi fost sa scape de acel om de nimic.
-In momentul in care te-am zarit acolo, la bar, am simtit acel fior de emotie ca atunci cand esti la inaltime pentru prima data. Ii multumeam Domnului ca erai acolo. Stiam ca daca ma apropii de tine voi reusi sa-ti trezesc interesul pentru a-ti putea povesti toate acestea astazi.
-Si sarutul a fost tot parte din planul de a-mi atrage atentia? Era o intrebare ce ma framanta oarecum.
-A fost ceva de moment. Nu intentionasem sa fac asta, dar in momentul in care am realizat cat de frumos e ca cineva ca tine sa tina asa mult la o fata pur si simplu am simtit invidie. Vruiam ca macar pentru o clipa sa primesc si eu putin din acel sentiment. Stiu ca pentru tine nu a insemnat nimic, dar nu regret ca am facut-o. Iarta-ma daca gestul meu te-a suparat.
Se insela amarnic. Ceva insemnase pentru mine, caci imi doream sa mai fac asta o data, iar acum cand o simteam asa lipsita de aparare dorinta crestea din ce in ce mai mult. Am desprins-o de mine, privindu-i ochii negrii incetosati. Mi-am apropiat buzele de ale ei. Erau fierbinti si tremurau-plansese. Lacrimile ce i se prelinsesera pe buze mi-au dat un gust sarat, dar placut. I-am mangaiat parul usor, suav. Simteam ca trebuia sa ma comport cu ea mai delicat decat o facusem vreodata cu cineva. Acel mod in care ma strangea in brate imi aducea aminte de Lexy nonstop. Nu vruiam sa inceteze. Singurul lucru de care inca nu-mi dadeam seama era urmatorul: continuam sa o sarut pentru ca imi aducea aminte de femeia pe care o iubeam sau faceam asta doar pentru simplul fapt ca Alejandra trezea in mine sentimente noi?

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

The Tourist-best movie



Va recomand filmul The Tourist din toata inima. Momentan este filmul meu preferat, bineinteles alaturi de Tre metri sopra il cielo si continuarea Ho voglia di te. Merita vazute toate, dar daca vreti unul nou si in top The Tourist este cel potrivit.
In cazul in care v-am convins, vizionare placuta! :)

vineri, 7 ianuarie 2011

Chapter VIII (Pure disclosure)






Am reactionat cat de repede am putut si am strans-o si mai tare de mana. Nu vruiam sa plece fara sa-mi dea niste explicatii. M-am incruntat si am intrebat-o cat de calm am putut.
-Ce dracului vrei sa spui cu asta?
Mi-a zambit, lucru ce ma scotea si mai tare din sarite.
-Cálmate!
-Ce? am intrebat neintelegand.
-Calmeaza-te, am spus.In spaniola asta inseamna.
-Te-am intrebat ceva si vreau sa-mi raspunzi!
-Ok, ok. Am spus ca m-ai gasit.
-Asta am inteles, dar ce vrei sa spui de fapt?
-Uite chiar trebuie sa plec, dar iti scriu un biletel din care vei intelege ce vreau sa spun.Ti-as explica chiar acum, dar ma grabesc.
-Ce biletel? Nu te las sa pleci daca nu imi zici acum.
-Haide ai confianza…incredere in mine. Ti-l las la receptie, promit. O sa intelegi, Chris.
Am privit-o in ochi si i-am dat drumul. Speram din tot sufletul sa spuna adevarul, caci in caz contrar aveam de gand sa rascolesc toata insula numai ca sa o gasesc.
-Nu ma cunosti si nu stii de ce sunt in stare. Doar tine-te de cuvant!
-Ok, am inteles.Inainte sa plec, mai am o ultima intrebare. Tu ai vorbit de Lexy Rodarde, nu?
-Da. Imi era clar ca o cunostea sau ca stia ceva despre ea.A plecat, aproape alergand. Se vedea ca se grabeste. Poate era doar imaginatia mea, dar de cand incepuse sa-i sune telefonul devenise mai agitata.
Am stat toata seara in hotel in speranta ca voi primi vreo veste de la ea, dar inca nu-mi lasase nici un mesaj.
In dimineata urmatoare m-am trezit la ora 08:00, chiar la timp pentru room service. Nu as fi coborat la restaurant sa iau micul dejun pentru nimic in lume. De cum a intrat baiatul ce imi adusese mancarea am si zarit un plic pe masuta portabila.
-Asta e pentru mine, da?
-Da domnule. A sosit de dimineata la receptie, dar nu are expeditor.
-Nu conteaza, poti iesii.
M-am grabit sa il deschid, dar am avut o dezamagire la fel de mare ca entuziasmul. Era scris in spaniola si nu intelegeam nimic. Alejandra se juca din nou cu mine si chiar nu-mi doream asta. M-am imbracat rapid in timp ce sunam secretara tatalui meu.
-Alo, buna dimineata! Aici biroul…
-Hey, Amble, lasa formalitatile. Sunt eu Christian.
-Aaa, cu ce va pot ajuta?
-Fii atenta, iti trimit peste 5 minute un biletel prin fax. E in spaniola. Tradu-mi-l si mie te rog.
-Domnule, imi pare rau, dar am ceva treaba pentru tatal dumneavoastra. E urgent?
-DA, e urgent! Hai Amble, te rog frumos. Nu dureaza mult.
-Okk, daca sunteti asa dragut.
-Merci mult, te pup.Paaa.
-La revedere.
Am coborat la receptie si am trimis textul. Nu a durat decat 15 minute sa primesc raspunsul.
Chris, te-ai inselat cand ai spus ca nu stiu cine esti. Te cunosc foarte bine, la fel cum o cunosc si pe Lexy. Presa nu lasa doi copii de oameni bogati asa ca voi, nebagati in seama. Iti pot spune doar ca te pot ajuta sa o gasesti. Sunt la fel de pro ca si tine in legatura cu impiedicarea nuntii. Spre deosebire de tine, Eliot mi-e foarte cunoscut. Iti povestesc mai multe asta seara. Ne intalnim la Monta restaurant& Lounge Bar.Nu pot stabili o ora anume, dar nu pleca de acolo pana nu ne intalnim.Stiu ca vei face ce iti spun pentru ca vrei sa-ti gasesti iubita.
A nimanui,
Alejandra


Mhh…fusese chiar ciudat modul in care isi incheiase scrisoarea. Am dedus ca se simtea sau poate chiar era singura. Oricum aveam sa aflu in curand.
Mi-am petrecut ziua, cat ramansese din ea plimbandu-ma. Vruiam mai mult sa stiu unde era locul de intalnire. Eram foarte nerabdator asa ca ma simteam destul de agitat. Inca nu puteam sa deduc ce se intampla, dar cert era ca aveam mare noroc.
La ora 20:00 am fost acolo.Dupa cate realizasem din timpul zilei, era un fel de club de noapte cu animatoare si toate cele. Am urcat si m-am asezat la bar. Ma putea zari cu usurinta asa ca mi-am comandat un whiskey cu gheata, ca de obicei.Melodiile erau ceva gen house imbinat cu o nota exotica, engleza si totodata, probabil spaniola.Cuvintele semanau cu cele din scrisoarea Alejandrei.
Trecuse deja o ora si incepusem sa ma plictisesc de fetele care ma tot priveau insistent. Acum ceva ani mi-ar fi placut la nebunie asta, dar acum ma simteam stanjenit. O alta anomalie era aceea ca nu bausem intr-o ora decat 2 pahare de whiskey si o apa tonica. Vruiam sa fiu lucid pentru intalnirea mea cu Alejandra pentru ca avea sa-mi spuna lucruri care cu adevarat ma interesau.
Dupa ce mi-am terminat si apa am zarit o animoatoare probabil, imbracata sumar, indreptandu-se catre mine. Nu-mi puteam da seama cum arata, caci avea o masca cu pene pe fata. Nu aveam chef sa refuz o noapte de sex, asa ca m-am ridicat, indreptandu-ma catre boxe. Ciudat era faptul ca se tinea dupa mine. In cele din urma m-a prins de mana. M-am intors, stiind despre ce era vorba, cu un chip inexpresiv. Mi-a balmajit ceva. Nu auzeam nimic asa ca m-am apropiat de ea. In acel moment m-a tras intr-o directie ce indica iesirea din club. M-am oprit caci eu aveam treaba aici. Nu trebuia sa plec sub nicio forma. Mi-am cerut scuze politicos, spunandu-i ca eu nu caut asa ceva. S-a uitat la mine cu o privire pe care aveam impresia ca o cunosteam si m-a tras de mana pana pe hol. Am acceptat sa merg doar pentru a ajunge intr-un loc linistit in care sa inteleaga ca ii ziceam. In momentul in care am vrut sa incep din nou sa vorbesc, mi-a luat-o inainte.
-Te-am auzit.
Recunosteam oarecum accentual ala. Era Alejandra. Si-a dat masca jos si mi-am dat seama ca era putin nervoasa.
-Alejandra, scuza-ma. Chiar nu stiam ca esti tu. Ce cauti imbracata asa? Am intrebat, strambandu-ma.
-Ti se pare dezgustator? Stai sa vezi asta.
Nu am apucat sa-i zic “nu” pentru ca m-a tras din nou de mana, facandu-ma sa o urmez. Am coborat niste scari. In orice caz nu erau aceleasi pe care le urcasem, dar tot conduceau la iesire. Probabil cea din spate, dar nu conta.
-Unde mergem? Am intrebat curios.
-Asteapta, mi-a raspuns.
Undeva sub scari era o usa, nedandu-mi seama de asta pentru ca dintr-un motiv necunoscut de mine era tot din marmura. Parea sa fie cumva ascunsa, dar n-am intrebat nimic. Vruiam sa vad unde duce mai intai.
O lumina rosiatica invaluia un mic hol. Am pasit, avand o vaga idee despre ce era vorba. Am auzit muzica si am coborat din nou niste trepte in spirala. Nu faceam decat sa o urmaresc pe Alejandra. Dupa cum banuisem era un fel de bordel. Probabil de asta si era ascuns. In acel moment am zarit alte fete imbricate ca si Alejandra dansand pe langa barbati si servindu-i. Altele chiar erau la bara. Am avut parte de un soc in momentul in care am realizat ce era de fapt fata care ma adusese aici. Am privit-o, zambind. Nu vruiam sa se simta jenata.
-Sunt ceea ce vezi. Sper ca nu conteaza asta si ma vei asculta.
-Stai linistita, nu obisnuiesc sa judec.
-Atunci urmeaza-ma.
-Stai putin. Macar spune-mi unde mergem. Nu crezi ca am tacut destul in seara asta?
-Vreau sa vorbim in liniste si fara sa fim deranjati. Sefa mea o sa creada ca esti un client asa ca mergem intr-una din camerele…
-Ok, am priceput. Am intrerupt-o, stiind ca probabil nu ii era usor sa vorbeasca despre asta.
Am mers pe un hol ce parea a fi de hotel, numai ca lumina cam lipsea. Am intrat cred in cea de-a treia camera, dar era ocupata. Un bosorog era peste una din colegele ei, probabil. Am ramas putin dezgustat. Aveam si eu fetele mele la Patron Tequila, dar ele erau exclusiv pentru mine si faceau asta pentru ca isi doreau. Nu obligasem pe nimeni sa faca ceva impotriva vointei sale. In rest erau doar simple dansatoare.
Am mers mai departe, gasind o camera goala. Am intrat si intradevar era ceva mai liniste. Am lasat-o pe ea sa inceapa conversatia.
-Fa-te comod.
Am zambit.
-Nu e nevoie. Ma simt bine asa.
Si-a lasat privirea in jos, dupa care mi s-a adresat din nou.
-Se pare ca ai reusit sa intelegi ceva din scrisoarea mea.
-Vrei sa spui totul.
-Ma asteptam, sincer.
M-a uimit putin raspunsul ei. Nu ma cunostea, desi realiza multe dintre reactiile mele.
-Vad ca te uiti putin ciudat, dar te inteleg. Stiu ca te intrebi asta, desi stii.Iar raspunsul este ca da, chiar sunt prostituata.
La asta chiar nu ma asteptam. Am marit ochii, fiind si mai surprins ca la inceput.
-Unde ti-e globul de cristal? Unde il ascunzi? Am intrebat, incercand sa destind atmosfera.
A zambit. Macar atat am putut sa fac. Ceva ma facea sa nu ma simt bine daca era suparata.
-Chris, nu vreau sa te simti dezgustat de mine. Nu sunt orice fel de prostituata.
-Am vrut sa-ti mai spun asta o data. Nu imi inspiri dezgust.
-Dar ce-ti inspir? m-a intrebat cu o voce chiar trista. Acum ca stii ce sunt, m-ai mai saruta?
Nu stiam ce sa-i raspund. Pentru o clipa uitasem de scopul meu din acea seara. Imi statea gandul doar la gustul ei, pe care mi-l aduceam aminte din seara trecuta.

luni, 3 ianuarie 2011

Sexion D'assaut - Désolé

Chapter VII-part II ( A kiss from Alejandra)



Era Ajunul, iar eu ma aflam in Bora Bora. Nu aflasem nimic despre Lexy. Informatiile erau confidentiale, iar presa nu preciza decat ceea ce deja stiam. Mai aveam 9 zile la dispozitie sa o gasesc. Partea proasta era ca numai ce ajunsesem. Inca nu eram sigur daca ea se afla deja aici, desi dupa cum reusisem eu sa o cunosc sigur venise mai devreme pentru a se asigura ca totul era exact asa cum planuise. Puteam gandi cu usurinta aceste lucruri pentru ca aveam presentimentul ca acea nunta nu va avea loc. M-am cazat la unul din hotelurile pampalaului de Eric in speranta ca pot afla ceva.
Durase atat de mult sosirea mea acolo datorita faptului ca trebuia sa lamuresc situatia cu tatal meu si sa ii strig cat de tare pot lui Zoey ca nu vreau sa mai aud de ea in viata mea.
Era seara asa ca am coborat, dupa instalare, la pub-ul hotelului.M-am asezat la bar si am comandat un whiskey cu gheata. Am savurat putin pana cand am zarit cu coada ochiului o domnisoara, asezandu-se langa mine.Avea un accent mexican. Mi-am dat seama de asta in momentul in care a comandat o tequila. Am realizat discret conturul fetei si culoarea parului, de un castaniu inchis. Era feminina si destul de sigura pe sine. Am mai luat o inghititura, tragand cu ochiul la felul in care isi savura bautura. Imediat cum am pus paharul jos am si auzit-o adresandumi-se.
-Hey!
Mi-am intors privirea catre ea, analizandu-i mai bine chipul. Avea ochii caprui si expresivi. Puteam spune ca e chiar frumusica, dar faptul ca parea nervoasa ma nedumerea.
-Da? Am intrebat radicand din spranceana.
-Stii cine sunt? Nu, nu stii. Ma cheama Alejandra si sunt din Guatemala.
Am ramas uimit, caci nu intelegeam unde vrea sa ajunga. Doar nu o intrebasem nimic.
-Ok.Dar…
-Niciun dar. De ce trebuie sa existe un “dar”. Voi barbatii nu puteti sa acceptati ceea ce zicem noi fara sa ziceti un “dar”.
Incepeam sa cred ca e nebuna sau in cel mai fericit caz beata.
-Stai putin draguta!
-Alejandra, nu draguta. Ti-am spus cum ma cheama.
-Alejandra…te simti bine? Nu te-am intrebat nimic si ai inceput sa-mi vorbesti asa de…m-am oprit pentru ca totusi nu vruiam sa o jignesc.
-Nebuna. Nu te opri. Stiu ca asta gandesti. Prefer sa-mi spui ce gandesti, decat sa ma barfesti cu mintea ta. Mai bine spune-mi, ai mai considerat vreo femeie importanta din vata ta “nebuna” ?
Am stat un moment sa ma gandesc. Nu stiam daca sa ma retrag usor sau sa o iau la fuga. De-a ce se juca? Dar in acea acea clipa am realizat de fapt ce ma intrebase, dar si mai rau ce ma intrebasem eu. Doar pe Lexy o mai consideram nebuna si doar ea se mai jucase cu mine.Brusc am simtit nevoia sa ii raspund.
-Da.
-Dupa felul in care imi raspunzi, nu prea vrei sa vorbesti despre ea.Dar nu conteaza. Spune-mi cine e?
Am clipit. Femeia asta studiase cumva psihologia? Care era treaba cu ea?
-Ha…ma amuzi. Nu te intereseaza daca sufar in timp ce iti povestesc?
-Aha, deci suferi! Stiam eu. Si ca sa-ti raspund la intrebare, nu ma intereseaza.
La dracu! Ma injurasem in gand pentru ca o lasam sa afle lucruri pe care nu vruiam sa le dezvaluiesc.
-De obicei voi femeile ar trebui sa fiti mai sensibile.
-Hai draga lasa-ma cu cliseele astea.
-Christian.
-Poftim?
-Christian, nu draga.
A inceput sa rada. Pentru prima oara nu o mai vedeam incruntata in acea seara.Asa mai vesela, mi se parea mai draguta. Am zambit si eu instantaneu.
-Hai ca m-ai facut sa-mi revin.
-Din ce?
-Nu conteaza.
Ei bine macar incercasem. Probabil se pricepea mai bine ca mine atunci cand venea vorba de a scoate ceva de la un om….sau poate doar fusesem eu mai fraier.
-Stiu ce vrei sa faci, dar nu-ti iese cu mine. O sa-ti povestesc eu daca ne mai intalnim care e treaba. Acum nu. Acum vorbim despre tine.
-In ce moment am precizat ca imi face placere sa vorbesc despre mine?
-Nu mi-ai spus asta, dar din comportament mi-am dat eu seama.
Mhh incepusem sa ma ingrijorez ca domina discutia, dar nici nu vruiam sa o inchei.Am mai luat o inghitituta din whiskey-ul meu in timp ce isi mai comandase o tequila.
-Lexy… am spus privind fix cuburile de gheata, ce se loveau de pahar.
-Dragut nume. Imi spusese asta strambandu-se datorita bauturii. Mi se parea asa funny incat nu m-am abtinut sa nu zambesc.
-Nu numai numele, am replicat sincer.
-Sunt sigura de asta.Hey, inca o tequila!
Am ramas putin spus surprins, caci deja luase 2 shot-uri si eu nici nu-mi terminasem primul pahar. Ma simteam inferior.
-Ai de gand sa mai bei? Am intrebat calm.
-Bineinteles. Cand o discutie mi se pare interesanta nu pot sta asa pe sec.
-Nu de alta, dar in cazul in care nu o sa mai poti merge, chiar nu am idee unde sa te duc.
-Nu-ti face probleme sunt obisnuita sa uit de mine pe undeva si niciodata nu mi-a purtat nimeni de grija.
Mi s-au parut cam dure cuvintele si cred ca si ei, caci in acel moment si-a scos cu nervozitate un pachet de tigari din poseta.
-Sa continuam, a spus zambind putin fortat.
-Ce sa continuam?
-Cu Lexy. Nu despre ea vorbeam?
-A, ba da. Inima incepuse sa-mi bata putin mai tare, dar faptul ca nu o vazusem de atata timp ma facea sa-mi doresc si mai mult sa o gasesc.
-Unde e?
-Nu stiu…am raspuns sincer.
-O iubesti?
-Da. Fusesem asa de prompt incat si eu eram uimit.
-Cand ai vazut-o ultima data?
-Acum 2 ani.
-Mhh…dar vad ca esti aranjat, intreg si nici nu bei mult. Cum ai rezistat?
Am inceput sa rad.
-Acum cateva zile am realizat ca o iubesc. Asta m-a facut sa-mi revin si sa…M-am oprit, caci un telefon a inceput sa sune. Era al ei. L-a inchis, dupa care mi s-a adresat.
-Scuza-ma, trebuie sa plec. Terminam discutia data viitoare. In acel moment a pus banii pe bar, s-a ridicat si s-a apropiat de mine. Nici nu mai stiam pentru a cata oara in acea seara ma uimise. S-a uitat timp de 2 secunde in ochii mei dupa care m-a sarutat suav, mangaindu-mi buzele. Am simtit aroma limelor si sincer nu vruiam sa inceteze. Am vrut sa-mi strecor degetele in parul ei bogat si lung. Parea matasos si asta ma facea sa imi doresc sa poposesc acolo ceva timp. In clipa imediat urmatoare a inceput sa-i sune telefonul din nou asa ca s-a desprins de mine cu rapiditate. Am prins-o de mana.
-De ce esti asa sigura ca va fi o data viitoare?
-Pentru ca m-ai gasit.