Chapter IX-Part II( Great idea, stupid universe!)

Inca eram confuz, dar Alejandra se desprinsese de mine inainte ca eu sa-mi doresc asta. Ma privea trista si uimita in acelasi timp.
-Scuza-ma…am spus mai mult pentru mine.
-Dumnezeule, Chris, de ce ai facut asta?
Am tacut timp de cateva secunde. Nu stiam nici eu, dar am reusit sa balmajesc o explicatie logica.
-Mi s-a parut a fi cel mai efecient mod de a-ti arata ca nici eu nu regret si ca nu simt dezgust fata de tine.
-Sa nu mai faci asta, niciodata! Mi-a explicat intr-un mod autoritar.
-Asta suna a avertisment. Ce s-a intamplat?
-Chiar asta si e. Nu vreau sa incep sa tin la tine. Nu ar fi bine pentru niciunul.
Marisem ochii, caci nu credeam ca se poate ajunge la asa ceva de la un simplu sarut.
-Okk, am spus ca si cum as incerca sa ma conving singur de asta.
A urmat un moment de tacere.
-Unde are loc nunta?
A zambit.
-Ce ti-e si cu viata asta. Chiar in acelasi hotel la care te-ai cazat.
-Dar nu am vazut nici urma de vreunul acolo. Nici macar pregatiri.
-Mai sunt in jur de 15 zile. Au timp pentru asta. Oricum stiu sigur ca Eliot nu sta cu ea acum. El nu doarme niciodata la acelasi hotel, iar de obicei sunt cu el seara. Din cate am inteles de la el, Lexy nu suporta hotelurile si probabil are vreun apartament.
-Nu stii unde, nu? Desi stiam raspunsul asteptam confirmarea.
-Imi pare rau, a spus sincer. Dar cred ca il pot afla. Eliot ar putea sa-mi spuna, dar fara sa-si dea seama bineinteles.
-Te rog, ajuta-ma cu asta si fac tot posibilul sa te ajut sa scapi din situatia asta.
-Cred ca nu m-ai inteles. Eu nu vreau sa ma salvezi pe mine. Il iubesc pe Eliot si nu vreau sa plec de langa el. Tot ce vreau e sa o iei pe Lexy de aici. Vreau sa fie totul cum era inainte ca ea sa apara.
Incepeam sa cred ca e nebuna, dar in acelasi timp am realizat ca ea ma chemase in pur interes propriu. Am aprobat din cap.
-Anunta-ma cand aflii ceva. I-am intins un biletel cu numarul meu.
Am dat sa plec, cand m-a prins de mana.
-Chris, sper ca intelegi.
-Nu-ti face probleme, am spus privind-o putin suparat. Poate ca in sinea mea acel ego de macho inca mai exista. Ma comportam asa si poate pentru faptul ca nu ii placea de mine asa cum ar fi facut orice alta fata in locul ei. Ma facea sa devin curios si interesat prin atitudinea ei.
Am iesit din acel loc, indreptandu-ma catre hotel. As fi avut un chef nebun sa beau fara sa stiu de mine, dar mi-ai stopat acea dorinta. In momentul in care am ajuns in camera am inceput sa ma gandesc bine la tot ceea ce aflasem, neajungand la o concluzie. Am adormit dupa un dus relaxant.
In dimineata urmatoare m-am trezit din cauza telefonului meu care bazaia pe noptiera. Numar necunoscut…
-Alo! Am spus nervos.
-Te-am trezit? Era o voce de femeie cu accent ciudat-Alejandra.
-Da, dar nu-i nimic. Spune.
-Alejandra sunt.
-Mi-am dat seama…
-Crezi ca poti veni in 15 minuet la o cafea?
-Starbucks sper ca e. De altundeva eu nu beau cafea, am spus morocanos.
O auzeam razand.
-Mai bine facem altcumva. Vin eu sa te iau de la hotel si aduc si cafea de care iti place tie. Mergem la o mica plimbare.
-Mult mai bine asa.Ma suni cand esti jos.
-Ok, pa-pa.
-Oh, Alejandra!
-Da?
-Fara zahar, te rog.
Incepea sa-mi placa cum rade.
-Am inteles.
-Ne vedem…
-Da si eu te pup Christian.
Zambeam. As fi vrut sa continui, dar inchisese. M-am grabit sa fac un dus si sa ma imbrac. Tocmai realizasem ca imi era foame. Poate luam micul dejun cu ea.
Am fost gata chiar mai devreme de a sosi. Am zarit-o imediat. Zambea, lucru ce o facea sa para mult mai draguta. Si cum ma asteptasem tinea doua cafele in maini.

-Hey, in sfarsit. Te astept aici de ceva vreme, am glumit.
-Mincinos zambaret ce esti.
Imi placea sa ma alinte.
-Unde mergem? Am intrebat.
-Si eu care credeam ca ma vei intreba daca am aflat ceva.
Corect, asta ar fi trebuit sa intreb prima data. Ma zapacise cu buna ei stare de spirit.
-Asta urma, am continuat.
-Ne plimbam putin sa terminam cafelele si apoi te duc undeva unde se manaca foarte bine.
-Surprinde-ma atunci.
-S-a facut. Chris, asta seara ma voi intalni cu Eliot. Voi face tot pisibilul sa aflu unde sta Lexy.
-Ai grija, am spus ingrijorat.
-Da, stai linistit. Eliot are incredere in mine.
Parea calma lucru ce ma linistea. Am glumit pe tot parcursul drumului pana am ajuns la un restaurant nu prea sofisticat. Se vedea ca avea mai multi clienti ziua.
In momentul in care am dat sa deschid usa am zarit-o pe Lexy. Am incremenit. M-am intors brusc la Alejandra cu o fata speriata. Aveam un gol in stomac. Faptul ca o vazusem dupa atata timp ma facea sa alerg de fericire, dar eram prea socat. Era la fel de frumoasa, dar parea plictisita sau chiar trista.

-Ce s-a intamplat?
-E aici.
-Cine? A intrebat speriata.
-Lexy, am spus mai mult pentru mine.
Imi doream nespus de mult sa alerg si sa o strang in brate, sa ii spun ca o iubesc. Dar m-am abtinut. Alejandra ramasese fara cuvinte ca si mine.
-E cu cineva?
-Nu, singura.
-Ce ai de gand sa faci? M-a intrebat calma.
M-am gandit, realizand in acele secunde ca nu avea nici un rost sa intru si sa ii spun tot ceea ce stiam. Trenuia sa ma asigur ca inca mai tine la mine sau cel putin sa o fac sa tina din nou in caz contrar. Asa ca mi-a venit o idee.
-Alejandra, tu o sa intri cu mine de mana inauntru. O sa te prefaci ca esti iubita mea si ma lasi pe mine sa fac restu.
-Vrei sa o faci geloasa? A intrebat confuza.
-Vreau sa-mi dau seama ce simte pentru mine. Atat.
-Cum vrei, a continuat indiferenta.
Am pasit inauntru. Imi tremurau picioarele, dar am disimulat un ras fericit. Alejandra era confuza, asa ca i-am soptit la ureche sa rada in acelasi timp cu mine. Doar trebuia sa fim fericiti.
In momentul in care am ajuns in dreptul mesei ei, am simtit ochii ei atintiti asupra mea. Am incremenit. Dumnezeule cat de dor imi fusese de ei. Nu schita nimic.Pur si simplu ma privea cu aceeasi plictiseala. Ne-am privit timp de cateva secunde.
-Lexy? Am intrebat chipurile uimit.
-Chris…a spus inghitind in sec.
-Ce faci aici? Zambeam atat de fals. A deschis ura sa spuna ceva, dar a inchis-o la loc, razgandindu-se.
-S-a intamplat ceva? Am intrebat parand surprins de tacerea ei.
-Nu te-am vazut de atata timp…Cine e domnisoara? Nu ar trebui sa fii casatorit cu Zoey?
-Imi cer scuze ca nu v-am facut cunostinta. Ea e Alejandra, iubita mea.
Si-au dat mana privindu-se cu retinere. Am simtit acea uimire din ochii lui Lexy. Parea schimbata, mai matura si mai trista. Isi controla reactiile cu mai multa usurinta.
-Iar cu Zoey, se pare ca nu ai facut alegerea corecta. Ai plecat si nici macar nu m-ai lasat sa-ti explic ca nu vreau sa mai am nimic de-a face cu ea.
A oftat.
-Scuze ca am plecat asa, dar oricum amandoi aveam nevoie de asta.
Am ridicat din spranceana. Nu prea intelegeam ce vrea sa zica.
-Dar nu mi-ai raspuns ce faci aici, am schimbat subiectul.
-Ma...-simtisem acea pauza- marit, a spus in cele din urma.
M-am prefacut surprins, desi inca ma intriga acea veste. Tot imi venea sa sparg ceva de fiecare data cand auzeam.
-O, felicitari! Am spus, zambind. Mi-a urmat si Alejandra initiativa si a felicitat-o.
-Multumesc, cred.
Se vedea retinerea din vocea ei. Nu-si dorea asta, desi inca nu auzisem din gura ei acest lucru.
-Eu o sa iau micul dejun cu brunetica mea. Am spus asta ciupind-o de obraz jucaus. Voiam sa-i para rau ca plecase. In schimb Alejandra mi-a zambit. Iar mai apoi, sunt liber pentru ca ea are ceva de facut. I-am facut cu ochiul complicei mele. Totul parea real, mai putin ceea ce se intampla in sufletul meu. Nu era impacat cu minciunile pe care le ziceam. Vrei sa iesim? Mai discutam?
-Aaa, imi pare rau.
Nu-mi venea sa cred ca urma sa ma refuze. Chiar asa de tare o suparasem sau pur si simplu nu-i pasa.
-Sunt inca incurcata cu pregatirile. Dar poate imi fac timp zilele astea. Mai stai pe aici, nu?
-Presupun ca da…am raspuns.
-Nu de alta, dar as vrea sa-ti las o invitatie pentru nunta. Oricum ti-as fi trimis una la Mark.
Nu-mi venea sa cred. Trebuia sa ma gandesc la ceva rapid pentru a o face sa se intalneasca cu mine in aceeasi zi. Cu cat lamuream mai repede lucrurile cu atat mai bine.
-Lasa-mi numarul tau.
I l-am dat, dar as fi sperat ca eu sa fac rost de al ei asa o puteam suna cand vruiam. M-am multumit pentru moment cu ceea ce realizasem. Cel putin stiam ca e in regula. Alejandra scria ceva pe telefon, dupa care mi-a aratat discret.
-Chris, scumpule, uite ce mesaj mi-a trimis taicamiu.
M-am uitat, observand ce vruia sa zica.
„Chris trebuie sa plec. I-am promis lui Eliot ca ma duc sa-i caut un costum. Te las aici cu Lexy?”
-Si pleci?am intrebat disimuland. Lexy se uita ca si cand nu ar fi vrut sa-i pese, dar disimula foarte prost. Zambeam in sinea mea.
-Da. Trebuie sa-l ajut.
-Ok. Lexy tu mai ramai aici?
-Nu. De fapt o sa plec si eu imediat. Am niste lucruri de rezolvat.
Bun. Acum ramansesem fara niciuna. Damn!
-Plecati amandoua. Ok…
Am vrut doar sa-i zic pa pa Alejandrei, dar mi-am amintit ca se presupunea ca suntem iubiti. Am tras-o aproape de mine si am pupat-o pe buze. Lexy se simtea stanjenita.
-Pa iubitule.
-Paaa.
M-am asezat la masa la care se afla si ea. Deja incepuse sa caute banii in geanta.
-Chiar trebuie sa pleci acum? Inca mai speram.
-Dar tu chiar esti pe bune cu tipa asta?
Yes! Era finally curioasa.
-Sincer…am facut o pauza, da.
Citeam uimire pe chipul ei si poate putina furie.
-Nu ma asteptam sa fii asa. Nu te-am vazut decat o data asa de sincer si…mhh…dragut. Cu…
-Tine, am continuat.

Chapter IX-Part I(Confusion)

Am privit in gol timp de cateva secunde. Nu stiam ce sa-i zic.In momentul in care am hotarat sa-i raspund, mi-a luat-o inainte.
-Aaa uita ca te-am intrebat asta. Scuza-ma. Stiu ca esti aici pentru Lexy.
Am zambit intr-un mod aprobator.
-Ca tot am ajuns in acest punct, iarta-ma daca sunt prea direct, dar chiar ma intereseaza sa stiu ce legatura ai cu ea. Cu ce ma poti ajuta?
-Chris, o cunosc foarte bine. Doar atunci cand eviti o persoana ajungi sa faci opusul lucrurilor care ii plac ei.
-Ce vrei sa spui cu asta? De ce sa o eviti?
-Nu are rost sa o mai lungesc. Sunt amanta viitorului ei sot.
-Nemernicul! am ingaimat.
-Zici asta despre el pentru ceea ce ii face ei, nu?
-Da, Alejandra. Vreau sa stiu tu de ce accepti situatia asta?
-Ma temeam ca vei spune asta. Sunt de acord doar pentru simplul fapt ca eu ma aflu aici, in bordelul lui exclusiv pentru a-i satisface placerile atunci cand are nevoie. Pe mine doar ma foloseste. Iar fara el nu as avea cu ce sa traiesc.
-Nu ai avea cum sa traiesti cu haine de firma? Chiar crezi ca nu stiu sa fac diferenta intre o persoana care nu are bani si una care isi permite sa se imbrace de la Gucci?
-Christian, nu intelegi! De ce nu ma lasi sa vor…
Ma scosese din sarite. Aveam impresia ca sunt pure pretexte si ca isi bate joc de mine.
-Alejandra, gata! am strigat. Vrei sa spui ca ai venit la barul acelui hotel sa ma cauti pe mine? Pareai chiar de a casei. Nimeni sarac nu-si permite sa bea tequila. A nu avea bani nu e un pretext sa te prostituezi.
-Dar nu ma prostituez! Ma culc doar cu Eliot!
-Si te plateste pentru asta. Cum o sa numesti acest serviciu? Preferi sa-ti zic ca esti prostituata de lux?
-Inceteaza! Nu ai nici un drept sa ma judeci.
Avea dreptate, dar nu suportam atitudinea ei.
-Da asa e. Nu vad de ce imi pasa de situatia ta. Am venit aici pentru Lexy.
-Iti pasa? M-a intrebat surprinsa.
Am inghitit in sec. Nici eu nu realizasem ce spusesem. Eram contrariat.
-Mi-ar pasa de oricine in situatia ta.
-Mda, ma gandeam eu. Acum ma lasi sa iti explic? Sau vrei sa pleci si sa nu aflii ce te intereseaza?
-Spune…
-Eliot m-a sunat si ieri seara. Eu sunt sclava lui, Chris. Daca nu sunt acolo atunci cand el imi ordona sa fiu, ma ia mama dracu. Ai inteles? Chiar crezi ca imi doresc viata asta? O urasc, dar nu am ce sa fac. S-a atasat de mine atunci cand eram pura ospatarita la unul din hotelurile lui. De la acea slujba am ajuns sa fiu carpa lui de sters pe jos. Si stii ce? La inceput nu a fost asa deloc. Se comporta chiar foarte frumos cu mine, ba chiar mergeam la masa impreuna si imi marise salariul ca ospatar. Si asta pana cand a aparut iubirea vietii tale, Lexy Rodarde. Am blestemat-o, Christian. Nici nu ai idee cat de mult s-a schimbat Eliot de atunci.
Eram in soc. Inca nu realizam ce imi zicea. Procesam informatia destul de greu. Imi parea rau de ceea ce trebuia sa suporte zilnic, dar si mai tare ma intriga faptul ca o ura pe Lexy.
-De ce nu pleci? A fost singura intrebare pe care am putut sa o articulez.
-Pentru ca m-ar gasi si in gaura de sarpe. Am indraznit doar sa-i propun sa plec, sa ma angajez in alta parte si m-a plesnit. Mi-a jurat ca daca voi indrazni vreodata sa fug de el nu voi mai avea zile sa povestesc ceea ce mi s-ar putea intampla. E obsedat de gandul ca nu ma va mai avea langa el. Acum ca a aparut Lexy, nu ma mai bate la cap asa de mult. Mi-a povestit tot ceea ce se intampla intre ei doi.
Simteam cum fierb de nervi.Cum se putea sa existe o asemenea jigodie de om.Daca l-as fi avut in fata mea cu siguranta l-as desfigura. In ochii Alejandrei se formeau lacrimi. M-am apropiat sa o imbratisez. In acel moment a inceput sa planga.
-Shhh, linisteste-te. Iarta-ma ca m-am grabit sa trag o concluzie. Poate nu e tocmai momentul potrivit, dar spune-mi ce s-a intamplat intre ei doi? Lexy il iubeste? Cum se comporta cu ea? Daca a indraznit sa o atinga…
-Te inteleg si stiu ca asta te intereseaza. Nu stiu daca il iubeste, dar sunt sigura ca nu i-a facut nimic…inca.
Am reactionat rapid.
-Cum adica „inca”?
-Mi-a spus ca pana o sa se casatoreasca cu ea totul o sa fie perfect in ochii tuturor. Nu-si doreste decat sa puna mana pe averea ei. Desi are poate prea mult, sustine ca niciodata nu e indeajuns. E bolnav de lux si tocmai de aia imi da bani sa ma imbrac. Stiu ca ma iubeste si ii e teama sa nu-l parasesc, dar are un mod obsedant de a-si arata afectiunea.
-Continua, am spus in cele din urma.
-Lexy e in siguranta deocamdata. Dupa casatorie o sa-i faca viata un calvar. Mi-a jurat asta. Nu o va lasa nici macar sa isi viziteze tatal. Are planuri diabolice cu ea.
Am incremenit.
-Alejandra, de ce dracului nu ai spus nimic pana acum? De ce nu cauti ajutoare? Vrei sa o omoare si apoi sa spui ce stii? Dumnezeule!
Nu-mi venea sa cred ca mai aveam foarte putin timp de a o salva.
-NU! Chistian, nu o va omori. Stiu ca nu ar fi in stare de asta.
-Alejandra, te bate! Ce crezi ca urmeaza dupa asta?
-Nu a intrecut masura niciodata.
-Nu exista asa ceva. Nu pot sa cred ca ii tii partea. Atunci m-am gandit ceva mai bine asa ca am intrebat-o ferm. Il iubesti?
A oftat.
-Da. Nu asa cum o iubesti tu pe Lexy, frumos si sincer. La noi iubirea ca in povesti nu exista. Dar a fost mereu cu mine cand mi-a fost greu si mereu m-a ajutat, chiar daca petrec zile de calvar cu el. Mi-as fi dorit sa te fi cunoscut pe tine in locul lui. Probabil te-as fi iubit mai mult decat orice pe lumea asta.
Cuvintele ei ma flatau, dar nu vedea in mine decat o persoana capabila sa o ajute sa iese din situatia in care se afla. Am strans-o in brate. Desi nu vruia sa recunoasca tot ce si-ar fi dorit in acel moment ar fi fost sa scape de acel om de nimic.
-In momentul in care te-am zarit acolo, la bar, am simtit acel fior de emotie ca atunci cand esti la inaltime pentru prima data. Ii multumeam Domnului ca erai acolo. Stiam ca daca ma apropii de tine voi reusi sa-ti trezesc interesul pentru a-ti putea povesti toate acestea astazi.
-Si sarutul a fost tot parte din planul de a-mi atrage atentia? Era o intrebare ce ma framanta oarecum.
-A fost ceva de moment. Nu intentionasem sa fac asta, dar in momentul in care am realizat cat de frumos e ca cineva ca tine sa tina asa mult la o fata pur si simplu am simtit invidie. Vruiam ca macar pentru o clipa sa primesc si eu putin din acel sentiment. Stiu ca pentru tine nu a insemnat nimic, dar nu regret ca am facut-o. Iarta-ma daca gestul meu te-a suparat.
Se insela amarnic. Ceva insemnase pentru mine, caci imi doream sa mai fac asta o data, iar acum cand o simteam asa lipsita de aparare dorinta crestea din ce in ce mai mult. Am desprins-o de mine, privindu-i ochii negrii incetosati. Mi-am apropiat buzele de ale ei. Erau fierbinti si tremurau-plansese. Lacrimile ce i se prelinsesera pe buze mi-au dat un gust sarat, dar placut. I-am mangaiat parul usor, suav. Simteam ca trebuia sa ma comport cu ea mai delicat decat o facusem vreodata cu cineva. Acel mod in care ma strangea in brate imi aducea aminte de Lexy nonstop. Nu vruiam sa inceteze. Singurul lucru de care inca nu-mi dadeam seama era urmatorul: continuam sa o sarut pentru ca imi aducea aminte de femeia pe care o iubeam sau faceam asta doar pentru simplul fapt ca Alejandra trezea in mine sentimente noi?